Femeia, fiinţă minunată
De însuşi Dumnezeu creată
Cu maiestrie şi graţie modelată
Suflând în ea un duh de viaţă.

Femeia, fiinţă minuntă
Firavă, gingaşă, frumoasă
Un vas mai slab, cum i se spune
Dar cu un scop în astă lume.

Ce mare har ţi s-a facut femeie
S-aduci viaţă pe acest pământ
Eşti ca un pom sădit lângă izvor de apă
Şi rod aduci prin Duhul Sfânt.

Ce minunată eşti femeie
Eşti alinare în zile sumbre
Eşti soarele de dimineaţă
Eşti a familiei bucurie.

Femeie tu, esti o minune
Eşti darul cel dumnezeiesc
Eşti dragostea întruchipată
Mărgăritarul cel de preţ.

Fi înţeleaptã-n orice vreme
Ca femeia din scripturi
Ce se îmbracă-n fapte bune
Şi veghează-n rugăciuni.

Tu eşti o Ana sau Estera
O Tabita, Rut, Rahela
Eşti femeia credincioasă
Ce îi mereu evlavioasă.

Căci Domnul de la tine asta cere
Să fi îmbrăcată cu putere
Să răspândeşti în jurul tău lumină
De Roada Duhului tu să fi plină.

Să iei credinţa ca şi scut
Cuvântul ca şi armă-n luptă
Să ai nadejde pe al tău drum
Speranţa ca şi călăuză.

Şi nu descuraja tu mergi-nainte
Căci tu poţi totul in Hristos
În tine El a pus putere
E Duhul Sfant Cel Credincios.

Căci a promis, va fi cu tine
Aici si până în veşnicii
Până te va duce acasă
Acolo sus cu El să fi.

Iar greul care acuma pare
Că nu se va sfarşi vreodată
Nu e decât o licarire
A veşniciei bucurie.