Iubitul Meu îndepărtat, copil pierdut în lume,
Din cer de sus Eu te-am văzut, și azi te strig pe nume.

Ești trist pe drumul ce-ai pornit, în viață fără Mine,
Și singur tu te amăgești, că ești pe el doar bine.

În frig tu spui că nu ți-e frig, în noapte că-i lumină,
Când ziua-i plină doar de nori, tu spui că e senină.

Durerea-n inimă ascunzi, zâmbești când ți-este greu,
Dar Eu sunt Cel ce te cunosc, îți știu și gândul tău.

Ești azi atât de apăsat, tristețea ta e mare,
Dar o ascunzi... nu mai privești, cum tu priveai în zare.

De Mine te-ai îndepărtat, nădejdea ți-ai pierdut,
Copile inim-ai închis, și ești așa tăcut.

Eu văd cum plângi când singur ești, aud suspinul tău,
Și gemetele ce le-oprești, ajung la tronul Meu.

Toți spun că tu te-ai răzvrătit, dar Eu îți știu durerea,
Și vreau să știi, în mâna Mea, e vie mângâierea.

Batjocorile ce-au venit, în fața ta pe cale,
Eu am văzut că ți-au adus, un mers ce-i mai agale.

Și te-ai îndepărtat încet, de turmă și de Mine,
Crezând că singur îți va fi, în viață mult mai bine.

Și azi încerci de-atâtea ori, s-ascunzi tu greul tău,
Dar Eu din ceruri te-am văzut, căci Eu sunt Dumnezeu.

Copile drag ascultă azi, acest glas ce-ți vorbește,
Nu trebuie să faci nimic, tu doar în sus privește.

Și tot ce-ascunzi, tu tot ce-ai strâns, să-mi spui căci Eu aș vrea,
Ființei tale să îi dau, azi vindecarea mea.

Tristețea care o ascunzi, aș vrea să nu mai fie,
Prezentă în inima ta, ci numai bucurie.

Aș vrea lumina s-o zărești, la capăt ce-i de cale,
Nădejdea-n Mine să îți pui, atunci când ești în vale.

Atunci copile când tu spui, că-n viață singur ești,
Aș vrea pe Mine să mă vezi, în jur când tu privești.

Apropie-te înapoi, să-ți dau eliberare,
Să îți ridic povara ta, ce-i grea și-atât de mare.

Tu nu te mai îndepărta, de cale-adevărată,
În lume te vei rătăci, tu fii ca altădată.

Tu fii copile cum ai fost, în părtașii cu Mine,
Și spune-mi tot ce tu nu poți, să lupt Eu pentru tine.

Ridică ochii aplecati, să-ți șterg obrajii tăi,
Ce umeziți au fost mereu, de cei ce sunt prea răi.

O... tu copilul Meu iubit, iubirea Mea e mare,
Și fără margine a fost, mereu și-a Mea-ndurare.

Doar mâna Mea a fost mereu, acea ce te-a purtat,
Prin luptele-n care cu greu, copile ai luptat.

Dar văd că astăzi te-ai ascuns, crezând că ochii Mei,
Nu vor vedea cum plâng mereu, copile ochii tăi.

Dar Eu sunt Cel ce toate văd, pe toate Eu le știu,
Și lângă tine-am fost în zi, dar și în ceas târziu.

Chear dacă astăzi ești căzut, în mare neputință,
Te chem căci vreau ție să-ți dau, o mare biruință.

Puterea Mea vreau ca s-o vezi, să simți azi mângâiere,
Să-ți ei din nou avânt pe drum, căci vreau să-ți dau putere.

Să crezi ce ție Eu ți-am spus, nu-n om azi te-a strigat,
Ci-un Rege care-i peste tot, un mare Împărat.