E lungă așteptarea
Și noaptea e mai grea
E negura prea deasă
Și așteptarea e foarte grea

În zare nu se mai vede
Nici un semn, nici glas, nimic,
Nu se mai vede nici-o lumină,
Să ne îndrepte spre infinit...

E foarte grea vegherea,
Când cei din jur stau adormiți,
Când mulți stau azi în nepăsare
Și de păcate ei sunt robiți...

E mult mai greu când te simți singur,
Când cei din jur te-au părăsit,
E mult mai greu când ești în luptă
Și nu îi simți pe cei iubiți!

E foarte lungă așteptarea...
Privești spre cer și-ți este dor
Ai vrea să scapi de-această lume
Să te îndrepți spre nori, spre Salvator!

E grea vegherea, căci e beznă mare
Și multe piedici sunt pe drum,
Isus a spus să ascultăm de Dânsul,
Dar în lumină... nu poți trăi oricum!

Mulți coboară azi în vale
Și sunt cu ochii pironiți
Spre întunericul de-afară
Și de faptele lor, ei sunt osândiți

E grea vegherea,
Când vezi că soarele apune,
Când vezi că-n jurul tău e noapte
Și nu te-aștepți la zile bune...

Un strigăt stins se-nalță-n noapte
Dintr-o odaie-ntunecată,
Un suflet mic ce varsă lacrimi
Și e sătul de așteptare!

Un dor nestins ce-l poartă-n suflet
Ce nici un om nu-l poate alina,
E dorul după veșnicie
Căci așteptarea-i foarte grea!

E grea vegherea fără frații
Ce ne-adunam la părtășie,
Cu toți pe Isus îl urmam
Trăiam în pace și-armonie!

Ne amintim de-acele zile
Ca de un vis ce a trecut,
Dar ne-a trezit o dimineață
De care noi nu am fi vrut!

E grea vegherea fără Isus,
Fără Cel ce-a biruit
Ce-a stat pe lemn străpuns în coastă
Ce pentru lume a murit!

Oricât de lungă-i așteptarea,
De ești cu El, e minunat
De-l ai pe El la cârma vieții
Vei fi mereu un om salvat!
Amin!