Duios se pleaca a ta frunte,
Insangerata de-al tau chin,
Doreste doar o alinare
Care s-o scape din suspin.

De-atatea ori e greu pe cale,
Sa urci..si iarasi sa cobori,
Plangand cu-atata-nduiosare,
Si prea umil...te trec fiori.

Castigi sau pierzi...e totu-n van,
E-o cursa grea cu incercari,
Si chiar de incerci in zadar,
In suflet...iar te trec fiori.

Ti-e teama,dorul e prea mare,
Si-a ta speranta nu mai vine,
A fost azi doar vina ta oare
Ca nu mai e speranta-n tine?

O cauti...orb prin labirintul
Ce nu-i decat amra-ti viata,
Cobori incet,incet...si gandul,
Stie ca iar se insereaza.

N-ai castigat nici n-ai pierdut,
Desi sufletu-ti a trecut
Prin Valea Mortii-ntunecoasa,
A dobandit...un susur bland?
Sau...chiar speranta?