Pălăvrăgeala apare
Ca şi din întâmplare.
Ea-ţi răpeşte evlavia
Şi-ţi otrăveşte inima.

Ades, vrei să te izolezi,
Şi la capcane să veghezi.
Totul e-aşa minunat
Când Firea a-ncetat.

Dar, când amici întâlneşti,
Din nou, prilejul găseşti
În a vorbi vrute şi nevrute,
Şi, neveghind, cazi în ispite.

Deşi tu nu voieşti,
Uiţi şi păcătuieşti.
Pentru unii, vinul duce la beţie,
Pentru alţii, a lor vorbărie...