"Viaţa este scurtă!" - (trad. lat.)

E scurtã viaţa, este drept!
Şi zbuciumatã... foarte!
Cã e smintit, cã e-nţelept,
Rãmâne omul un schelet
Întins, cu mâinile pe piept,
Coşciugul sã îl poarte.

Cãci trupul este din pãmânt
Şi în pãmânt se duce.
Numele lui se pierde-n vânt
Iar cei apropiaţi, plângând,
Ca semn, aşeazã pe mormânt,
Deasupra lui, o cruce.

                  ☆

E ca un gingaş fulg de nea
Ce se topeşte-n palmã.
Chiar de-ar dori mai mult sã stea,
Locaşul cald din palma mea
Pe loc îl şi destramã.

E suma unor melodii
În diferite game.
Un joc pe care nu îl ştii,
În care-s prinşi bãtrâni, copii,
Şi taţi şi fraţi şi mame.

Urmându-şi crudul sãu destin
Cum roata la fântânã.
De al gãleţii mult preaplin,
Cãtre strãfundul cristalin,
Când te aştepţi cel mai puţin
Ai sã o scapi din mânã! ...

                   ☆

Ah, leapãdã dispreţul tãu
Şi vorba ta glumeaţã!
Întoarce-te la Dumnezeu
Sã scapi de foc, sã scapi din hãu,
Şi sã primeşti prin harul Sãu
Adevãrata viaţã!