Răspunde Doamne lacrimilor mele,
A inimii ce strigă... Domnul meu,
A gândului, a gurii, căci Isuse,
În viață s-a lăsat un timp mai greu.

Răspunde strigătulu care-n noapte,
S-a rătăcit în vremea ce-a venit,
Privirii, care astăzi speriată,
Te caută... dar ea nu te-a zărit.

Răspunde-n nopți ce-s fără de sfârșituri,
În ceasul ce în loc s-a așezat,
În clipa-n care moartea își deschide,
Ea gura... ca să fiu eu tulburat.

În vremea-n care sufletul coboară,
Când ochii mi-au secat de-un foc de dor,
Răspunde-mi... căci prin valea morții Doamne,
Aș vrea ca să pășesc, dar nu-i ușor.

Răspunde-acelui vis care în ziuă,
De norii de pe ceruri este-oprit,
Desparte-i căci ar vrea ca să ajunga,
În locu-n care visul s-a pornit.

Deschide cerul, ca s-aud răspunsul,
Apleacă-te Isuse să-mi vorbești,
Și celui ce-mi aduce tulburare,
Să se retragă Tu să-i poruncești.

Ooo... Doamne glasul Tău să se audă,
În viața mea în nopți și-n timp de zi,
Să fie-aș vrea pe calea înspre Tine,
Acel care mă va călăuzi.

Răspunde-mi căci e-o vreme de-ncercare,
E-o vreme-n care greu am obosit,
Ș-al Tău răspuns putere-mi va fi Doamne,
În clipa-n care astăzi m-am oprit.