Oprește, Doamne, pașii mei
De vezi că fug în goană mare
Și-n alergarea mea fără temei
Mă pierd din nou de frații mei,
Nu mai alerg alăturea de ei
Și-i las în urmă pe cărare...

Oprește, Doamne, pașii mei
Când merg pe drum fără de Tine,
Când nu mă țin de brațul Tău,
Pășesc prin pietre tot mereu,
Mă-mpiedic, cad în praful greu,
Când mă ridic, îl iau cu mine...

Oprește, Doamne, pașii mei
Când nu-s pe mijloc de cărare;
Pe margini șoapte, învățături,
Tradiții de pe sub dărâmături,
Ce dovedesc false minuni...
Să înaintez nu-i o scăpare...

Oprește, Doamne, pașii mei
De stă în fața mea vreo groapă,
De stă vreun plan al celui rău
Și-aruncă-n mine vreo săgeată...
De n-am armura înțeleaptă,
Întinde-Ți mâna și mă scapă!

Oprește, Doamne, pașii mei
Că adesea trec pe lângă Tine,
Ori nu Te văd... ori nu cunosc
Ce-nseamnă planul-Ți glorios,
Deși pe drumul acesta-ai fost
Ca să lași urme pentru mine...

Oprește, Doamne, pașii mei
Când îmi fac planuri fără Tine,
Când nu le pun pe altarul Sfânt,
Când n-aud vocea ce-mi răsună-n gând,
Când n-aud șoapta Duhului Tău blând
Și nu mai știu de mergi alăturea de mine...

Oprește, Doamne, pașii mei
De alerg în mii de părți întruna,
De uit să stau la cruce jos,
Să-mi amintesc de unde m-ai scos,
Și, după toate câte-au fost,
Transformă-mi viața-n sfânt folos...
Să pot primi din mâna Ta cununa.

Oprește, Doamne, pașii mei
Când pun piciorul în casa Ta cea Sfântă,
Să mă-nfior când îmi vorbești,
Să mă cutremur Slava-Ți cand reverși...
Când simt puterea Duhului lucrând,
Să tac supus și să Te-ascult...