O, divină mângâiere,
Azi în colțuri de pământ
Se aud suspine, Tată,
A copiilor ce plâng.

Celor ce-s orfani de mamă,
Celor ce sunt fără tată,
Inima le este, Doamne,
Mult prea mult ea-ndurerată.

Merg pe străzi pustii din viață,
Singuri și așa zdrobiți,
Ei ascund mereu sub zâmbet,
Lacrimi. . și sunt ocoliți

De acei ce nu știu, Doamne,
Nu-nțeleg durerea lor,
Nu văd focul care arde
Dup' ai lor părinți, de dor.

Sunt sleiți. . fără putere,
De păgâni sunt alungați,
Ei de nimeni, sfânt Părinte,
Pe pământ nu-s ascultați.

Prigoniți mereu sunt, Doamne,
De acei ce nu-nțeleg
Că n-au mâna cald-a mamei
Sau a tatălui lor piept.

Unde să-și scufunde fața,
Ca să fie mângâiați,
Când de toți, de toți în viață,
O, Isuse, sunt uitați?

Doamne, Tu în Cartea Sfântă,
Undeva scris ai lăsat:
A orfanilor Parinte
Este-un veșnic Împărat.

Ai spus, Doamne, -n orce vreme,
Lângă ei vei fi mereu,
Le vei alina suspinul
Când vor suspina din greu.

Le vei șterge-nlăcrimata
Inimă în nopți târzii,
O, Mângâietor din ceruri,
Lângă ei Tu să rămâi!

Te rog, Doamne, bucuria
Să le dai când triști ei sunt,
Ține-i Tu mereu de mână,
Pe orfanii care plâng.

Fii, Tu, Doamne a lor mamă,
Să-i asculți când ei vorbesc,
Sprijin să le fii în vremea
Când în viață obosesc.

Celor ce sunt fără tată,
Strânge-i Tu la pieptul Tău,
Să Te simtă mai aproape,
Când ei întâlnesc vreun greu.

Fii cu ei în tot, în toate,
Căci sunt singuri pe pământ,
Sunt fără părinții care,
Au plecat ei prea curând.