Ne cercetează Dumnezeu,
Pământul e scăldat în jale.
În prag de-april, amicul meu,
Te-ndemn să-ți faci o cercetare.

Privește-n urm-al tău trecut,
Cum ai trăit aici sub soare.
Ai fost un sfânt sau prefăcut?
Că-i scurtă vremea de iertare.

De-ai fost milos, cu suflet bun,
De milă avea-vei parte
Când s-a sfârși al tău scurt drum,
Spre-ntinse zări albastre

Tu vei pleca la adăpost
Cu sfinții, cu martirii,
Cari adormit-au în Hristos
Și-așteaptă trâmbița-nvierii.

Noi nu cunoaștem pe deplin
Ce planuri sfinte are,
Din ceruri, Marele Stăpân,
Cu noi, cu fiecare.

Pe-acei ce-au obosit în luptă
Îi va chema Stăpânu-acasă,
Iar cei ce-n rugă ne-ntreruptă,
Cu mijlocul încins, veghează,

Din cer, putere îndoită,
Prin Duhul Sfânt, vor dobândi.
Pe linia-ntâi, mereu, în luptă,
Până când Domnul va veni,

Cu moartea, frați, va trebui
Să-L preamărim pe Mielul,
Vă înarmați cu acest gand:
Curând ne-atingem țelul!

De vrei să fii și tu în gloata
Acelor sfinți, fără de număr,
Până vom primi răsplata,
Toți uniți, umăr la umăr,

Vă treziți din ațipire,
Din mocirla nepăsării,
Frați creștini, Isus revine,
Vine ziua revederii!

Stați cu mijlocul încins,
Cu făcliile aprinse,
Untdelemn s-aveți de ajuns,
Stăruiți în odăițe!

Norii negri de-ncercare
Au îndoliat pământul,
Continente și popoare
Se-ngrozesc, vine sfârșitul.

Degetul lui Dumnezeu
Răscolește omenirea,
E momentul, dragul meu,
Să-ți îndrepți spre cer privirea.

Ce-ți ofer-aici pământul
De te-ai ancorat de el,
Ce rău ți-a făcut Stăpânul
De nu-ți este dor de cer?

De ce trebuie să trecem
Oare prin atâtea rele,
Ce-am fi vrut să ne mai facă
Să-L slujim cum ni se cere?

Focul dragostei fierbinte
S-a răcit în noi, s-a stins,
Duhul de nemulțumire,
Ca o ceață, ne-a cuprins.

Ai milă de noi, Părinte,
Te rugăm oprește-urgia,
Binecuvântează țara,
Ocrotește România!

Nu-ți întoarce fața, Doamne,
De la noi, Te implorăm,
Se apropie necazul
Și așa de slabi suntem...

Ne-ai vorbit de-atâtea ori
Cu-al Tău glas dulce de mamă.
Am rămas nepăsători,
N-am luat nimic în seamă.

Îți mulțumim pentru viață,
Mulțumim că ne vorbești,
Prin necaz, prin suferință,
E dovadă: NE IUBEȘTI!