Împarţi din plin iubirea prietenilor tăi,
‎Dar n-ai da o fărâmă celui ce ţi-a greşit,
Uiţi, Domnul lasă ploaia şi peste buni şi răi …
Vei vrea să I te-asemeni, să fii desăvârşit?

‎De ce-ţi împarţi tu pâinea numai cu fraţii tăi?
‎Doar Domnul în pustie pe toţi i-a săturat,
El i-a hrănit cu mană pe buni, dar şi pe răi,
Tu n-ai fost niciodată străin şi-nfometat?

De ce ţi-opreşti tu mila în dreptul alor tăi?
‎El te-a ales din lume pe când I-ai fost vrăjmaş,
Tu faci deosebire, alegi pe buni de răi …
‎Înveţi tu de la Domnul? Vei vrea să-i fii urmaş?

‎Te-aştepţi la răsplătire iubindu-i doar pe-ai tăi
Şi ocolind pe-acela ce-odată te-a rănit …
Domnul ierta la cruce chiar şi pe-ai Săi călăi
‎Şi i-a iubit cu toate că ei L-au răstignit!

Vinzi la tejghea iubirea, ai pus-o la cântar …
“Tu-mi dai, îţi dau ‘napoi” şi totul iese bine …
Domnul n-a pus iubirii măsură, nici hotar,
Ce-o să răspunzi când Domnul S-a socoti cu tine? !