Aș privi în sus dar Doamne,
Ochii îmi sunt aplecați,
De o mare grea durere,
Plini de lacrimi întristați,
Azi privesc înspre pământul,
Pe care-am pășit cu greu,
Căutându-te pe Tine,
Sfânt Isuse Dumnezeu.

Aș striga mai tare Doamne,
Dar Stăpâne gura mea,
De a vieții-amărăciune,
Nu mai poate a striga,
Căci amarul a închis-o,
Sufletul i-a amărât,
De atâtea clipe grele,
Astăzi este doborât.

Aș mai ridica odată,
Mâinile ce-au obosit,
Dar Isuse... lupta Doamne,
Azi în jos le-a coborât,
Aș mai vrea măcar odată,
Să te simt... să te ating,
Dar azi pe pământul rece,
Mâinile-obosit le-ntind.

Aș urca încă o treaptă,
Dar e-naltă și e grea,
De-ai întinde a Ta mână,
Doamne de e voia Ta,
Eu m-aș ține să urc treapta,
Ca de Tine mai aproape,
Eu să fiu când lupta cruntă,
Ea pornește-n zi și-n noapte.

Mi-aș lua din nou avântul,
Spre tărâmul Tău cel sfânt,
Dar Isuse... astăzi zboru-mi,
Este zborul care-i frânt,
De-acei stropi căzuți din norul,
Care este cenușiu,
Peste mine-și lasă umbra,
Rătăcit de el să fiu.

Multe-aș face dar puterea,
Ea de tot m-a părăsit,
Și în fața mea Isuse,
Neclintitul asfințit,
Stă de parcă toate Doamne,
Vremea... timpul stau în loc,
Mistuind a mele vise,
În a deznădejdei foc.

Aș mai vrea să-mi zboare gândul,
Sub a cerului culoare,
Luminat de-acele raze,
Care mă duceau spre soare,
Luminându-mi chear și calea,
Ce de piedici a fost plină,
Dar acele raze Doamne,
Îmi făceau calea senină.

Ooo... cât mi-e de dor de clipa,
Când uitam de-acest pământ,
Gândul meu când își lua zborul,
Înspre Tine el plângând,
Căci acolo-și găsea pacea,
Întâlnindu-te pe Tine,
Și odihnă după lupta,
Cu puterile străine.

Tu Preasfântule din ceruri,
Dacă este voia Ta,
Să-ți îndrepți astăzi privirea,
Doamne-n spre ființa mea,
Ar fi ultima dorință,
Care-n viață mi-o doresc,
De mă lași pierdut în lume,
Vreau să-ți spun... tot te iubesc.

Oriunde în astă viață,
Doamne sfinte m-aș afla,
Sufletul și-a mea ființă,
Nicicând nu te va uita,
Dragostea ce-o am în mine,
Nicicând ea nu va muri,
Îmi va fi acea speranță,
Că-ntr-o zi ne-om întâlni.