Doamne, Te-ai ascuns de noi? Am rămas ai nimănui
Marea vieții-i zbuciumată și e cerul înorat
Valuri bat fără-ncetare... se cutremură pământul
Iar copii Tăi se-ntreabă dacă Doamne, i-ai uitat...
Zi de zi e tot mai greu... teama strânge ca un clește
Sufletul adesea plânge apăsat de-ngrijorări
Te chemăm să vii Părinte să aduci înviorare
Și în marea-Ți îndurare să lași binecuvântări...
Doamne, Te-ai ascuns de noi? Ochii ne devin izvoare
Și ne doare neputința de-a-nțelege voia Ta
Căci e multă suferință iar Tu Doamne ești iubire
Și la Tine este pace și alin în vreme rea!
Sângeră genunchii Tată aplecați în rugăciune
Și se-nalță către ceruri glasuri multe să Te cheme
Căci năpasta e prea mare pe ființa noastră slabă
Chiar poporul Tău ales aplecat sub cruce geme!
Știm că-am rătăcit ades și Te-am întristat Părinte
Știm că ne-am pătat veșmântul și altarul s-a răcit
Dar avem credința Doamne că ne vei atinge iarăși
Și-ai să lași înviorare căci mereu Tu ne-ai iubit!

Vulcan-14-03-2021
Mary