Nu merit Doamne Harul Tău si marea-Ti bunătate,
Nimic nu merit, însa Tu te îngrijești de toate.
In Tine am comori nespuse si pace si iubire,
Cu Tine viața mea-i un rai... izvor de fericire.

Cu Tine am belșug de Har, in Tine am speranță,
Caci am simtit iubirea Ta întreaga mea viață.
Sa-Ti mulțumesc ar fi puțin si nu găsesc cuvinte,
Dar Îți dau toată viața mea de astazi înainte.

Iti dau iubirea ce o am, prin versurile scrise,
Iti dau emoții, întrebări si zâmbete si vise,
Si pierderi si dezamăgiri si lacrimi si suspine,
Le-aduc pe toate-n fața Ta, Isus, le-aduc la Tine.

De ce? Fiindcă Mi-ai promis in sfanta Ta Scrisoare
Că mă iubești asa cum nimeni nu va mai fi in stare,
Cu drag eu port si azi în suflet, cuvintele-Ti de Har
Si-mi crește setea de-a-Ți aduce miresme pe altar!

Mi-e inima tot mai senină, dar pururea flămândă,
De Tine, de prezența Ta, de vocea Ta cea blândă,
De ochii Tău duioși și calzi, de sfintele cuvinte
De pacea pe care mi-o dai și dragostea-Ți fierbinte!