Mă simt

Mă simt cuprins de-o întristare
De un fior apăsător,
În jurul meu pustiul mare
Mă face slab, șovăitor.

Mă-ntreb dacă mai are-n viață
Vreun rost să fiu un bun ostaș,
Când totu-i negură și ceață
Și peste tot cruntul vrăjmaș.

Când frații se urăsc întruna
Se clevetesc, se războiesc,
Când la tot pasul vezi minciuna
Chiar și-n poporul creștinesc.

Cum vezi cum dau învățătură
Unii ce-și spun înaintași,
Amenințând și plin de ură
Văzând în frații lor vrăjmași.

Când vezi cum plini de răutate
Te calcă în picioare jos,
Fără de milă, bunătate
Unii ce-și zic că-s din Hristos.

Când vezi atâta răzbunare
Chiar între ce-i răscumpărați,
Lipsă de pace, îndurare
Și unitate între frați.

Când nu te înțelege nimeni
Oricât ai vrea să fii de bun,
Când vezi că toți se-ncred în oameni
Și te consideră nebun.

Mă simt cuprins de-amărăciune
Mi-e sufletul aproape frânt,
Nu am putere-n rugăciune
M-apropii zilnic de mormânt.

O Doamne, Tu mai poți aduce
Jos între noi, pacea de sus,
Ca să ne-ntoarcem iar la cruce
Și jertfa Ta dulce Isus.