Ooo... tu clipă-nțepătoare, ce-mi aduci fiorii reci,
De ce ești doar în popasuri, și nu vrei ca tu să pleci,
De ce îmi cuprinzi tu viața, oare tu nu ai știut,
Orice clipă, orice vreme, orice timp are trecut.

Ooo... tu nor oprit deasupra, vieții și-a ființei mele,
De ce scuturi ploi mărunte, aducând doar vremuri grele,
Vrei să-mi fii stăpân pe cale, să fii cel ce mă oprește,
Ai uitat că după tine-i soarele ce strălucește?

Vântule de ce întruna, îți arăți puterea ta,
Aducând șoapte străine, gânduri rele-n viața mea,
De-ai uitat... ți-aduc aminte, Cel ce te-a oprit mereu,
Este Cel Atotputernic, care-mi este Dumnezeu.

Dar tu valule răspunde-mi, de ce vrei să mă îneci,
De ce valuri după valuri, chemi atunci când tu te treci,
Ai uitat de glasul care, el odată a strigat,
Doar printr-un cuvânt El marea, într-o clip-a despicat.

Dar și tu furtună care, vii mereu doar înspre mine,
Cel ce viața-mi cârmuiește, e Stăpân și peste tine,
De-al tău vuiet ce se-aude, nici-o clipă nu mă tem,
Căci din cer îndată-mi vine, ajutorul când îl chem.

Și atunci când suferința, ea stăpână vrea să-mi fie,
Eu îi spun că-n ea întruna, prin Isus am bucurie,
Oricât i-ar fi încercarea, să mă vadă întristat,
Nu voi fi, căci fericire, Dumnezeu în dar mi-a dat.

Oricât ar fi de prezente, ele azi în viața mea,
Vântul, valul sau furtuna, sau vre-o suferință grea,
Sau vre-un nor... nu-mi este teamă, căci al meu Domn Cel preasfânt,
Peste toate-are putere, și în cer și pe pământ.