De-ar fi să plec, să plec din astă lume,
Mi-aș plânge dorul pribeag și neputința,
Privind spre pruncii ce-și leapădă credința,
Spre lacrima ce stinge încet, încet dorința,
Mi-aș plânge dorul. . .

De-ar fi să plec, să plec din astă lume,
Mi-aș plânge gândul hoinar și-a mele fapte,
Privind spre lumea ce freamătă în noapte,
La vorbele rostite, la strigăte și șoapte,
Mi-aș plânge gândul. . .

De-ar fi să plec, să plec din astă lume,
Mi-aș plânge truda, tot ce-i deșertăciune,
Privind spre trupu-mi umplut de-amărăciune,
Spre înălțimi celeste și jos înspre genune,
Mi-aș plânge truda. . .

De-ar fi să plec, să plec din astă lume,
Mi-aș plânge starea și rostul meu teluric,
Privind spre gloata ce-așteaptă-n întuneric,
La cei care sfidează mesajul evanghelic,
Mi-aș plânge starea. . .

De-ar fi să plec, să plec din astă lume,
Mi-aș plânge fapta ce n-a lucrat temeinic.
Privind în mine, mă simt ca un netrebnic,
De dragostea divină eu știu că nu sunt vrednic
Și îmi plâng fapta. . .

01/04/2009, Barcelona -Lucica Boltasu