Rapsodia primăverii

... aleargă grăbită prin crengi,
le-atinge, murmură șoapte,
așteaptă mugurii să plesnească,
surâde când unu-i răspunde,
clipind imagine cerească.
Își șterge fruntea-i ce-i picură boabe,
de flori cu guler de aur,
se-atinge de pomi, le șoptește speranțe,
îmbrățișează al cerului tezaur.
Atinge cruste bătrâne,
ce doresc să-și trimită afară dorința,
își trece mâna prin păr,
așezându-și pe cap ale razelor, coronița.
Dă la o parte frunze uscate,
trezește cârtițe de lumină orbite,
cântă o doină, un vals,
și dintr-o dată:
nașteri de frunzulițe-s pornite.
Se-așează pe-o creangă
înflorită de-atingerea ei,
își drege vocea după păsările venite
ce-ncep rapsodia primăverii-a cânta...
în miresmi de vânt-dansant, răscolite.


Alexandrina Tulics, 18 martie 2021, Delafield