Treci prin viata grabit,
Cu capul plecat,
Grijile lumii acesteia
Te tin apasat.

Ai uitat sa privesti,
Inspre cer admirand
Milioane de stele
Lucitoare sclipind.

Ai uitat sa mirosi o floare pe camp,
Ai uitat sa mai simti cum adie un vant,
Ai uitat sa alergi descult pe pamant,
Ai uitat sa privesti lumea-ntreaga cantand.

Nu-i tarziu nici acum
Ochii doar sa-i ridici,
Sa privesti doar prin ei
Si sa vezi iar ca ieri.

Cu-acei ochi de copil inocent si sfios
Hai priveste din nou lumea-ntreaga
Sa descoperi din nou universul frumos
Sa descoperi creatia intreaga.

Nu-i frumos, nu-i minunat
Ce pentru noi Dumnezeu a creat?
E perfect, e totul bun
Pot eu oare sa o spun?

Pentru tine, pentru mine
Toate-acestea au fost create.
Tot la fel si eu si tu
Modelati am fost de El,
Tot la fel am fost creati
Ca fiinte minunate
Inzestrati cu suflet, minte
Sentimente si cuvinte.

Hai sa ridicam privirea,
Hai sa fim copii din nou!
Cu tandrete si candoare
Sa-nvatam din nou iubirea!

Daca florilor pe camp
Asa haine minunate El le-a dat
Atunci pe noi
Nu ne va-nzestra cu toate
Ce nevoie vom avea
Daca credem ca El poate?

Un parinte iubitor
Nu-si va proteja copiii
Nu va fi cu ei mereu
Si la bine si la greu?

Hai sa-ncetinim umblarea
Capul sa ni-l ridicam,
Sa ne scuturam de griji
Inspre El sa ne uitam.

Si sa credem ca El poate
Ca un Tata sa ne tina,
Sa ne-nvete, sa ne dea
A Lui pace, libertate,

Dragoste si bunatate,
Mangaiere si speranta,
Frumusete si dreptate,
Fiindca El in veci de veci
Este Totul, Tot in Toate!