Sunt un fir de nisip
De la marginea mării,
Sunt un picur de rouă
De pe petala florii.

Sunt o scânteie micuță
Din focul iubirii,
Sunt un abur firav
Din a vieții trăire.

Valuri vin și se duc
Și mă mângâie-alene
Uneori mai încet,
Uneori cu putere.

Sunt o trestie-n vânt
Ce se-apleaca înspre apa,
Legănată de-un cânt
Sau de viață apăsată.

Știu că Tu, o, Doamne
Perfect Tu m-ai creat,
Dar in viața aceasta,
In al meu umblat,
M-am zdrobit, am căzut
Printre spini și urzici.
Inima mi-am frânt
Printre lacrimi si frici.

Am uitat să visez,
Am uitat să mai sper,
Am uitat să iubesc,
Am uitat să trăiesc!

Vino iar sa mă-nveți
Să fac pași, să zâmbesc,
Vino iar să m-ajuți
Să visez, să-ndrăznesc!

Dă-mi să beau apă
Din al Tău izvor,
Fă să-mi crească aripi
Să pot din nou să zbor!

Stiu că poți,
Tu poți orice!
De aceea indrăznesc
Ca să vin la tronul Tău
Și smerit, cu umilintă
Să te rog să te înduri
Să-mi dai astazi biruință!

Umple-mă cu dragoste
Ca să dea pe dinafară,
Cu credintă si sperantă
Ca să pot să trăiesc iară!

Și iți mulțumesc, o, Doamne
Pentru tot ce ai să faci!

Știu că Tu m-auzi,
Știu că mă iubești,
Știu că ești cu mine,

Știu că doar alăturea de Tine
Totul va fi bine!