Vreau să strig în gura mare,
Tot pământul ca să știe,
Că Acel ce-i îndurare,
Mi-a dat azi o bucurie.

Vreau să știe toată lumea,
Hotărârea ce am luat,
Este să-mi urmez Stăpânul,
Ce din groapă m-a salvat.

S-au dat lupte-atât de grele,
Dar ființa îmi iubește,
Cel spre care-a mea privire,
Ea întruna azi privește.

Se vor da și mai departe,
Dar cuvântul Celui sfânt,
Mi-a dat o speranță vie,
Căci e viu a Lui cuvânt.

Se vor pune multe piedici,
Dar Acel ce le sfăramă,
Mi-a spus ca El lângă mine-n,
Orice vreme-o să rămână.

El mi-a spus că mă iubește,
Și-am văzut iubirea Sa,
Care-n zile-ntunecate,
Ea mereu mă lumina.

Știu că vântul bate-ntruna,
Dar pe cale-am fost zidit,
De-o putere, ce dorintă,
Să-l urmez, mi-a daruit.

Mi-a dat Domnul meu iubire,
Darul cel mai minunat,
De cuvânt, și o placere,
De porunca ce-a lăsat.

El a fost Acela care,
Toate-n mine azi a pus,
Căci iubirea și dorința,
Sunt în mâna lui Isus.

Pân-aici mi-a dat putere,
El de mână m-a ținut,
Cel ce este infinitul,
Dar ce are-un început.

Și de-aici, pe drumul vieții,
Numai El mă va conduce,
Căci în mâna Lui eu viața,
Mi-am lăsat, doar ea o duce.

Ea o duce înspre locul,
Ce în cer l-a pregatit,
Cel ce mi-a dat biruință-n,
Orice luptă s-a pornit.

Vreau să-i mulțumesc eu astăzi,
Pentru-această biruință,
Gura mea azi strigă... . lume! ! ! ! ,
La El totu-i cu putință.

Dintr-o groap-atât de-adâncă,
Pe-o stâncă m-a ridicat,
Cel ce m-a ales pe mine-n,
Viața mea El a lucrat.

Cu rabdare și cu milă,
Arătată-n dreptul meu,
M-așteptat... si mă așteaptă,
Azi acasă... Dumnezeu.