Uneori cerul se-nchide-n fața glasului strigând,
Ploaia vine-aruncă stropii, peste ochii care plâng,
Pleacă se îndepărtează, fără să spună ceva,
Tace chear de nu se-oprește, creștinul în a striga.

Uneori nu se aude, vre-un raspuns când bate tare,
Vântul ce în grab-aduce, sufletelor tulburare,
E-o tăcere de-ncercare, ca să vadă cine cere,
În bataia grea de vânturi, de la Cel ce-i viu putere.

Și-ncercarea care vine, peste bietul credincios,
Când în ea nu se aude, glasul sfântului Hristos,
Este cea ce vine... pleacă, negreșit este-o-ncercare-n,
Care vrea să vadă Domnul, a creștinului rabdare.

Și-n furtuni se-aude-ntruna, doar un vuiet furios,
Și-acei nori fără de milă, se-ntind peste credincios,
El întunecă cărarea, drumu-i face-atât de greu,
De sub nori la Domnul strigă, dar Cel viu tace mereu.

Tace... căci ar vrea să vadă, cât de mult el î-L iubește,
Rabdă orice încercare? , sau el norii ocolește,
Se va clătina-n furtună? , va privi-napoi în vânt? ,
Sau se-ncrede-n ajutorul, Dumnezeului Cel sfânt.

Vrea să vadă ce credință, are în furtuni și ploi,
Un creștin când întâlnește, suferință și nevoi,
Vrea să vadă, el în cine se încrede-acel creștin,
Când Acel ce-i viu El tace, cerul când de nori e plin.

O... creștinule ascultă, și-o tăcere îți vorbește,
Este cea ce-n încercare, peste tine ea privește,
Este cea care-ți aduce, biruință, izbavire,
De vede-n tine credință, și răbdare, și iubire.

Tu n-ai fost lăsat vre-o dată, singur pe acest pământ,
Chear de tace-n lupte cerul, cu văzduhul Cel ce-i sfânt,
Luptă pentru tine-ntruna-n orice încercare ești,
Dar El tace, ca să vadă-n luptă tu spre ce privești.

Tace... căci El vrea credință, ca să vadă la creștin,
De iubire pentru Domnul, El ar vrea să fie plin,
Și a lui credincioșie, El de-o vede-atunci când tace,
Orice lanț sau legătură, cu putere-o va desface.

Tace-atunci când lacrimi varsă, când durerea este mare,
Ca să vadă de la cine, el va cere vindecare,
Cel ce-a spus că el în viață, pe Isus îl va sluji,
Cel ce-a spus... până la capăt, eu pe El îl voi iubi.

Tace... dar acea tăcere, o-nțelege-acel creștin,
Ce-o ascultă cu răbdare... și-ajutorul cel divin,
Îl așteaptă-ntotdeauna orice-n viață ar veni,
Căci el știe, prin răbdare luptele va birui.