Am atâtea întrebări ce se frământă in mine
De ce adeseori e Raul numit bun

De ce ace-l ce vrea cu evlavie sa trăiască
Trebuie aici a jos inima să-și chinuiască
Adesea ce-l păcătos e pus sa cârmuiască

Apoi în gând deodată ce-mi veni:
Dar ce-l rău n-are rădăcina tare
Și e cosit iute că iarba
Și tot la fel de iute se usca ca și pleava

Dar iată vine-o zi, va fie deosebirea
Când Domnul Împăratul
Va face despărțirea între unul și altul. .
Între neghina și grâul ce-l ales
Atunci va fi rasplata! !
Veniți va zice Domnul
De moșteniți răsplată
Și viața pe vecie!