Salvare
De l-al șaselea ceas din zi,
Tatăl n-a mai putut privi,
Cum singurul Lui Fiu iubit,
Între pământ și cer sta răstignit.
Nu cuiul care L-a străpuns,
Pe lemnul crucii-L țintuia,
Ci dragostea-I de nepătruns,
Pentru întreagă omenirea.
Iar sângele ce s-a vărsat,
Până la cel din urmă strop,
Te spală și-astăzi de păcat,
E-o scăldătoare de isop.
Sângele scump al Mielului,
Intrare liberă-ți oferă,
Rupând perdeaua Templului,
În Sfânta Sfintelor cameră.
Și astăzi strigă glasul Lui,
‘n-amurgul vieții omului:
„Poți azi să fii cu Mine-n Rai
Grăbește-acum cât timp mai ai!”
Să poți și tu ca și Isus,
Atuncea când duhul Și-a dat,
Să treci din moarte în cer sus,
De ceru-ntreg întâmpinat!
Amin!