Fi lumină în viața ta,
Ca să vadă toți lucrul acesta!
Fi lumină pe unde vei umbla,
Ca toți să vadă lucrul acesta.

Răspândește în jurul tău,
Parfumul lui Dumnezeu!
Ca fiecare să vadă,
Căci trăiești o viață aleasă.

Din inima ta să iasă mereu,
Lumină în jurul tău,
Ca și cel rătăcit să vadă în dată,
Lumina care duce la viață.

Nu înăbuși ce e în inima ta,
Lumina pe care ai primit-o cândva,
Lasă să se vadă tot mereu,
În tine chipul lui Dumnezeu.

Căci Domnul Isus a spus:
Să fi o cetate pe un munte sus!
Ca toți să vadă în tine mereu,
Lumina de la Dumnezeu.

Să fi călăuză și pentru cel întunecat,
Ca drumul lui să fie curat!
Să vadă căci drumul pe care a pășit,
Nu e luminat cum ar fi trebuit.

Să vină spre lumina ta,
Să vadă pe Domnul în ea,
Să se poată bucura si el în dată,
De lumina ta în a lui viață.

Si uite așa să fi lumină mereu,
Așa cum a cerut Dumnezeu!
Să se vadă căci tu ești ucenicul lui Hristos,
Aicia pe pământul acesta păcătos.

Ține minte și nu uita,
Lumină și nu altceva!
Lumină să se vadă în jurul tău,
Să se bucura Dumnezeu.

O lumină care s-a dat,
Sfinților cu adevărat,
Să fi și tu plin de ea,
Nu de lumina lumii acesteia.

Să nu te lumineze lumina murdară,
Din lumea aceasta păcătoasă!
Să înțelegi dragul meu,
Tu ești copilul lui Dumnezeu.

Dacă vei fi așa,
Bine va fi de viața ta!
Să nu te lași ademenit niciodată,
De lumina de la lumea aceasta murdară.

Căci unii așa au făcut,
Lumea i-a pătruns,
Și îl loc să arate lumină lui Dumnezeu,
Arată lumina diavolului mereu.

Sau lăsat ademeniți în dată,
De lumea aceasta păcătoasă!
Și au început cu mic, cu mare,
Să meargă spre lumina care duce la moarte.

Ei nu mai luminează dragul meu,
Sus pe munte cum a spus Fiul Său!
Lumina lor s-a stins degrabă,
Căci au primit o lumină falsă.

Babilonul acesta o lumină a dat,
Și mulți au adorat!
Strălucirea păcatului de o clipă,
Care îi va duce la osândă.

Nu iubi această lumină dragul meu,
Fugi de lumina Babilonului tot mereu,
Și rămâi în lumina care s-a dat.
Odată pentru totdeauna de Cel Preaînalt.

Amin