Nu Te-ai oprit la jumătate
Când a-nceput calvarul greu
Ci-ai vrut să fie unitate
Între pământ și Dumnezeu.

Ți-ai dus, Isuse, greaua cruce
Pentru păcatu-ntregii lumi
Pe cei captivi de la răscruce
Spre sfânta Țară să- i îndrumi.

Când ai rostit, pe lemn, “Mi-e sete”
La oamenii pierduți gândeai
Voiai să nu se mai repete
Sfidări și ură către Rai.

Nu Te-ai oprit la jumătate
Cu-a Ta iubire și-al Tău plan
C-ai vrut ca sufletele toate
Să intre-n veșnicul Liman.

Dureri ce nu pot fi descrise
Le-ai îndurat cu-n scop precis
Să înviezi simțuri ucise,
Să le conduci spre Paradis.

Suprema-Ți jertfă și-astăzi poate
Să nască-n inimi dor de Cer,
S-aducă din eternitate
Răspuns la pământesc mister.

Din noapte și din tragedie
Ne-ai scos, Isuse, și ne-ai dat
Un suflu nou care adie,
Care cu Cerul ne-a-mpăcat.

Ne-ai învățat că suferința
Creează rezultat divin,
Că poate anula sentința,
C-aduce dulcele alin.

O, Fiu de Dumnezeu și Rege
‘Nălțăm onor și mulțumiri
Din sacrificiu-Ți vom culege
Multe comori și străluciri.

Nu Te-ai oprit la jumătate
Ci Te-ai jertfit în mod plenar
Să trecem dincolo de moarte,
Să fim cu Meșterul Zidar.

George Cirnici/ Săptămâna patimilor, 2021