Omule ascultă bine, glasul ce a răsunat,
Dintr-o lume-așa murdară, Cel ce-i sfânt El te-a salvat,
Dintr-o lume păcătoasă, la lumină El te-a scos,
Când pierdut erai în viață, când erai un păcătos.

Tu ascult-acea chemare, care este pentru tine,
Nu-ți opri azi alergarea, că-n curând apare... vine,
Cel ce azi te mai așteaptă, cu-o iubire-atât de mare,
Stând cu brațele întinse, doar cu milă și răbdare.

Lasă drumul lumii care, la pierzare el te-a dus,
Și pășește pe-acea urmă, pe care-a pășit Isus,
Este calea ce te duce-n locul cel mai minunat,
Unde tu vei fi urmașul, veșnicului Împărat.

Omule ascultă glasul, care nu este o șoaptă,
Este glasul ce-n spre tine, el din dragoste se-ndreaptă,
Să-ți aducă o trezire, pe un drum ce-ai adormit,
În păcatul care astăzi, omule tu zaci orbit.

Tu ridică azi o mână, ca de El să fii atins,
Să nu fii astăzi în lume, omule de rău învins,
Uite-te în jur și spune, unde lumea azi te-a dus,
De nu vezi azi glasu-ți spune, ești departe de Isus.

Tu apropiete-ndată, de veșmântul Celui sfânt,
Să primești eliberare, nu mai sta azi zăbovind,
Căci de El ai fost odată, tu ales pentru vecie,
Omule... a ta ființă, să trăiască-n veșnicie.