Întdeaua  vor fi lacrimi să poți să ți le plângi
Și vei avea motive egoul să ți-l frângi
Mereu va fi un om să poți să-i spui...
Dar tu s-alegi să-i spui doar Domnului

De-aștepți o încurajare să vină de undeva
De-ar apărea în dată, oare, te-ar ajuta?
În spatele aparenței tu alceva aștepți
Oare de ce spre oameni privirea ți-o îndrepti?

Vorbirea înțeleaptă ce atât ai așteptat
Te va întări o clipă... omul e limitat...
Și-n străduița lui, cu calm și gingășie
Îți va atinge rana, fără măcar s-o stie...

Cât poate omul înțelege și ce poți aștepta?
Ascuns în mare taină te-așteaptă Cineva...
În tine-I oglindirea, asemănarea Lui
Doar El te va-ntelege! Vorbește-i Domnului!

Celui mai bun prieten de te destăinuiești
Ai constata în graba că nu e ce dorești...
Că dragostea firească-ntr-o zi se va opri
Dar dragostea de sus te va desăvârși...

O mica încurajare, o atingere pe umar
Un frate în ascuns te va purta în rugă...
Dar cel ce mijlocește la tronul cel de sus
E Acel ce-ți ia povoara, de vrei s-o lași, Isus

De avea-vei îndrăzneală, nădejde de-ai avea
Credintă cât de mică s-o lași la crucea Sa
Te așteaptă-n cămăruță și ușa să-ți închizi
Acolo Își lasă Slava și-ți șterge ochii uzi...

El vine la întâlnire, te-așteaptă chiar din zori
Să-ți umple mintea-ntreagă cu ale Lui comori
Să poți cunoște taina desăvârșirii  Lui
Să capeți bogăția, minunea harului...

Februarie '21