Știi tu, ce alergi prin lume să strângi faimă și averi
Că atâta bogăție nu te duce nicăieri?
Știi că tot ce-ai adunat într-o zi vei risipi
Și îți va rămâne dorul de-a ierta și a iubi?
Zi de zi te-avânți în lupta de a dobândi mai mult
Uneori te-acaparează lumea, cu al ei tumult
Și, în asfințit te-ntorci obosit... te-ntorci acasă
Și-ai uitat să mai trăiești... parcă de nimic nu-ți pasă
Iar a doua zi din nou vei pleca grăbit spre... unde?
Timpul ca un hoț se duce... iarna vieții te pătrunde
Și deodată te trezești că puterile te lasă
Și-apoi vezi că pumnii-s goi și nu-i nicăieri ”acasă”
Ți-ai dori să ai alături oameni care te iubesc
Dar nu i-ai ținut aproape... fără tine ei trăiesc!
Ți-ai dorit doar bogății, la suflet nu te-ai gândit
Și-acum plângi însingurat de speranță părăsit...
O, tu suflete te-oprește... nu mai alerga prin lume
Dacă ai pe masă pâine și ai casă, ai un nume
Bucură-te... ești bogat... alții au așa puțin
Totuși trec cu fruntea sus prin necazuri și suspin...
Te oprește și privește către cer... ce minunat
Este-n zori... oare de când nu te-ai mai înfiorat
De atâta frumusețe? Lasă banii, bogăția
Căci în viața ce-i trăită se cuprinde... bucuria!

Vulcan-05-04-2021
Mary