Mi-e dor ooo... cât îmi e de dor,
Sub ceru-albastru ca să zbor,
De mângâieri mi-e dor mereu,
De glasul blând de Dumnezeu,
Când mi-e ușor și când mi-e greu.

Mi-e dor de-atingerea de sus,
În zori de zi dar și-n apus,
Mereu mi-e dor căci s-a aprins,
Un foc ce nu poate fi stins,
De nimeni el nu este-nvins.

Mi-e dor de clipa-n care noi,
Isuse rămâneam doar doi,
Când inima îmi ascultai,
Cu ochii blânzi când mă priveai,
Când singur Tu nu mă lăsai.

Un dor de Tine astăzi am,
Eu în trecut nu îl aveam,
Dar Tu în mine ai sădit,
Isuse-un dor nemărginit,
Un dor de viață-n infinit.

Și-ntruna azi îmi este dor,
Cu el doar urc... eu nu cobor,
Spre Domnul meu, spre Împărat,
Căci El în dar mie mi-a dat,
Un dor atât de minunat.

E cel pe mine ce mereu,
Mă mângâie, e dorul meu,
Întotdeauna el m-a dus,
În Țara viselor de sus,
Să fiu aproape de Isus.

Nu vreau vre-o dată să îl pierd,
Chiar de mă arde el în piept,
E dorul după Tatăl meu,
Acel ceresc... de Dumnezeu,
El m-a ales ca fiu al Său.

El m-a ales din mii și mii,
Să fiu în rândul celor vii,
Eu dorul viu îl voi păstra,
De El, de cer, de casa mea,
În inimă îl voi purta.

Căci dorul ce îl am acum,
El mă va duce pe-acest drum,
Spre veșniciile ce-s vii,
Cu străzile ce-s aurii,
Si pentru toate strig acum,
Slăvit să fii.