Răscumpărătorul meu e viu,
"Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu "Iov 19/256
O creangă înflorește, soarele urcă,
Izvorul speranței începe să curgă,
Ciocârlia cântă- n zorii dimineții:
"-Te lăudăm, Isuse, Domnul Vieții!"
Cântă și mierla, glasul i se înalță,
Roua dimineții, în pustiu, e viață,
Crinul de nisip soarbe rouă în pustiu:
-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!
A pornit și vântul, zboară spre colină,
Două femei se grăbesc spre o grădină,
În mână, un muc slăbuț cu glas fumuriu:
-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!"
Dar Stânca-i mișcată, Mormântul este gol,
Dinspre cer, coboară, în grădină, un stol,
-"Mormântul este gol!" vântul tare a strigat,
El nu e printre morți, Cristos a înviat!"
Păsări cântă în cor la Mormântul pustiu:
"-Nu căutați printre morți pe Cel ce e viu!
Mucul nu se va stinge, va fi mai mlădiu,
Isus, Răscumpărătorul tău este viu!
Isus este acum în raza de soare,
Isus umblă acum pe valuri de mare.
El e pe munte, și în floarea de smochin:
-"Isuse, nu Te vedem, totuși Te simțim!"
Dacă ești trist, bolnav, ca și Iov cel milos,
De ești un muc bătrân, nu mai ești de folos,
Privește Mormântul, ce e gol și pustiu:
"-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!"
De ești ca Maria, nu Il vezi pe Isus,
Ia rouă cerească și privește în sus!
Strigă înspre mare, strigă spre pustiu:
-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!"
Raza cerească, zâmbitoare, tot urcă,
Izvorul sfânt de Har începe să curgă,
Glasul ciocârliei e flaut argintiu:
-Eu știu că Răscumpărătorul meu e viu!