Eu sunt păzit, eu sunt purtat,
Mereu de mâna care,
În dreptul meu și-a arătat,
O mare îndurare,
În clipa grea, în timpul greu,
În vremi întunecate,
Când eu eram împins mereu,
În gurile deșarte.

Mereu am fost, mereu voi fi,
În clipe de-ncercare,
Sub norii grei ce ei mi-aduc,
Atâta tulburare,
Iubit de Cel ce și-a întins,
El mâna-n vremuri grele,
Ca ajutor mereu să-i dea,
De sus ființei mele.

Mereu în viaț-am fost condus,
De o lumină vie,
Ce drumul mi l-a arătat,
Când viața prin pustie,
Trecea prin loc întunecat,
Ca eu să rătăcesc,
Ca eu să lupt, ca să mă zbat,
Mergând să obosesc.

Călăuzit de Dumnezeu,
Mereu am fost pe cale,
Când lupte grele întâlneam,
Când pasul meu agale,
Pășea pe drum doar suspinând,
În zi dar și în noapte,
Răpus de cei care nu au,
Nici milă, nici dreptate.

Ooo... Doamne numai Tu ai fost,
Cu mine în durere,
Căci am simțit în ea cum vin,
Fiorii de putere,
Acei ce nu sunt pământești,
Acei ce sunt divini,
De dragoste și mângâieri,
Au fost și sunt ei plini.

Ai fost cu mine-n deznădejdi,
Nădejde să îmi dai,
Când te-am chemat Isuse drag,
Tu mila ți-arătai,
M-ai ridicat, mi-ai dat puteri,
Să-naintez pe drum,
Eu pentru toate-n fața Ta,
Isuse vin acum.

Eu vin Ție să-ți mulțumesc,
Că nu m-ai părăsit,
Că m-ai făcut pe drumul greu,
Eu să mă simt iubit,
Că m-ai salvat Isuse scump,
Din mâna celui rău,
Că m-ai ales să fiu și eu,
Un fiu de Dumnezeu,