Doamne, dacă n-ai fi fost lângă mine zi de zi
Cum aș fi putut ierta? Cum aș fi putut iubi?
Cum aș fi putut prin valuri să răzbesc biruitor
Dacă n-ai fi fost la cârmă să îmi vii în ajutor?
Uneori mă-ntreb uimită ce-ar fi fost viața mea
Fără dulcea-Ți mângâiere... fără de iubirea Ta?
Ar fi fost doar un pustiu fără soare, fără cânt
Fără blânda-ncurajare izvorâtă din Cuvânt!
Doamne, dacă prin absurd nu te-ai fi oprit la mine
Să-mi vorbești despre iubire... să ștergi lacrimi și suspine
Toată viața... tot pământul l-aș fi străbătut chiar eu
Să Te întâlnesc pe Tine, veșnic Domn și Dumnezeu
Căci în inimă-ar fi fost un loc gol, pustiu și rece
Ce mi-ar fi umput viața ce prea iute se petrece
Căci acolo, Domnul meu, în adâncul inimii
Este locul unde Tu vei domni în orice zi!
Mă aplec cu reverență... zorii au adus zăpadă
Ochii o privesc uimiți... parcă nu ar vrea să creadă
Dar aceasta-i voia Ta... chiar de-i rece și-nfioară!
Eu Îți mulțumesc că-n suflet am eternă... primăvară!

Vulcan-07-04-2021
Mary