Dăruiește doar iubire,
Dăruiește ne-ncetat,
Căci și tu ești fără margini,
De Acel ce niciodat',
El nu te-a lăsat pe tine,
Și nicicând nu-ți va lăsa,
Sufletul și-a ta ființă,
Căci El este... dragostea.

Dăruiește și tu milă,
Tot așa cum ai primit,
Pace, dar și mângâiere,
Când erai tu prigonit,
De acele guri deșarte,
Care-au fost asupra ta,
Dar prin har... a ta ființă,
N-au putut-o dărâma.

Dăruiește fapte bune,
Celui care pentru tine,
A lăsat în urmă cerul,
Coborând printre ruine,
Să te scoată dintre ele,
Pe o stâncă să te puna,
Ca să fii mereu statornic,
Și sub soare... și sub lună.

Dăruiește dăruire,
Căci nici El nu s-a gândit,
L-al Său trup, sau l-a Sa viață,
Când pe cruce s-a jertfit,
Gândul Lui a fost întruna,
Să salveze omenirea,
Care n-a simțit cum Domnul,
A simțit atunci jertfirea.

Inima întreagă Domnul,
Vrea ca să i-o dăruiești,
Pentru El ea doar să bată,
Pe pământ cât tu trăiești,
Ușa ei tu-ntotdeauna,
S-o deschizi... cu-al Său cuvânt,
El s-o umple de putere,
Gura ei să-i cânte-un cânt.

De-ți trăiești tu astăzi viața,
Pe pământ doar dăruind,
Luptele nu vor fi grele,
Vei sfârși doar biruind,
Căci o viață dăruită,
Ea mereu va fi purtată,
De puterea biruinței,
Care este minunată.

Dăruind primi-vei daruri,
Darurile ce-s devine,
Pacea sfântă, zile multe,
Pline de-al Său har... senine,
Căci acel ce dăruiește,
E plăcut lui Dumnezeu,
Pe el Domnul niciodată,
Nu îl va lăsa la greu.