Mai strigă azi Doamne, mai cheamă acasă,
Căci diavolul Tată, i-a prins și nu-i lasă,
Pe cei ce pe Tine, ei nu te-au știut,
Pe cei ce n-au viață, ei ai doar trecut.

Mai smulge Isuse, din gheara de moarte,
Pe cei ce sunt prinși, de umbre și șoapte,
Salvează Tu suflete ce sunt învinse,
În spatele porților ce sunt închise.

Mai luptă Stăpâne, cum Tu ai luptat,
Adu azi ființe în loc luminat,
Închide văzduhul ce azi s-a deschis,
Să-nghită pământul, crezând că e-nvins.

Mai vino, coboară, prin Duhul cel sfânt,
Din groapa pieirii ce-i azi pe pământ,
Ridică priviri ce în jos doar privesc,
Oprește puterea ce azi le orbesc.

Mai strigă azi Doamne, s-audă pământului,
În zorii de ziuă, Isuse cuvântul,
Și-n zorii de seară, când noaptea rasare,
Să vadă cum mâna Ta Doamne apare.

Mai adu Isuse un timp de-ndurare,
Să vadă pământul că Tu ești salvare,
Mai lasă azi harul să curgă de sus,
Să vadă pământul pe ce drum e dus.

Mai adu lumina pe drumul spre Tine,
Ca cei rătăciți ce sunt printre ruine,
Să vadă ei urma de Tine lăsată,
Să nu fie lumea în beznă-ngropată.

Mai strigă azi Doamne, mai cheamă acasă,
Acea omenire ce-n negura deasă,
Se-nedreaptă-neștire, în loc de pierzare,
În loc ce nu-nvie, în locul ce moare.