Ridică-mă din apa mării, căci valul m-a acoperit,
Ducând ființa mea-n adâncul, de unde Doamne azi te strig.

Ridică-mă Tu din cenușa, ce-i fluturată ea de vânt,
Prin locurile-ascunse Doamne, în întuneric de pământ.

Din mijlocul ce-i de furtună, te rog ridică-mă Isus,
Căci urletul din ea mi-apleacă, privirea îndreaptă-n sus.

Din vântul ce mereu mâ poartă, prin locurile ce-s pustii,
Tu smulge-mă cu milă Tată, să nu mă pierd până când vii.

Din noaptea fără de lumină, ridică-mă... să te zăresc,
Atunci când sunt fără lumină, acele nopți mă obosesc.

În gândurile-ntunecate, care mă duc unde nu vreau,
Te rog să vii, ca să fii gândul, în care doar cu Tine stau.

Din starea grea ce mă apasă, să mă ridici astăzi aș vrea,
Ca să îmi iau avânt pe aripi, de dragoste... spre Țara Ta.

Să mă ridici, să-mi fii tărie, atât eu Doamne îmi doresc,
În ziua cea de sărbătoare, aș vrea s-ajung... să te privesc.


De unde strig, a Ta putere ca să pătrundă ar putea,
Să îmi ridice-a mea ființă, ce strigă în tăcerea sa.

Doar Tu cunoști azi lupta-n care, al meu suflet s-a așezat,
Întinde-ți mâna și ridică-l, mereu cum Tu l-ai ridicat.