Se rostogolesc în lume, valuri de îngrijorări,
Se cutremură pământul... cerul se-nroșește-n zări,
Omenirea-i în alertă... inamicu-i nevăzut
Dar îl știm... este aproape și prezența-i ne-a durut!
Teama e acum stăpână peste suflete și viață
Cei bolnavi mereu se-ntreabă de mai prind o dimineață
Singuri, triști, fără speranță mult prea repede renunță
Când mișelul inamic bătălia o anunță...
Lumea este în schimbare dar schimbarea nu-i în bine
Căci e multă-ngrijorare și sunt lacrimi și suspine,
Pacea s-a pierdut în timpul ce-l străbatem chiar acum
Și cu ea chiar și iubirea s-a răcit pe-al vieții drum!
O, de ne-am întoarce fața toți, cu-o inimă și-un gând
De ne-am apleca la cruce cu genunchii tremurând
Și-am lăsa povara noastră de îngrijorări și teamă
Celui care ne iubește... care încă ne mai cheamă
Da, atunci oricât de mare ar fi valul ce lovește
Domnu-ar stinge-acea furtună căci de veacuri ne iubește
Și ar transforma-n surâs orice lacrimă vărsată
Și cu dragoste ne-ar strânge iar la pieptul Lui de Tată!
Oameni buni acum e timpul să ne îndreptăm spre cer
Și să facem o schimbare într-un trai ce-i efemer
Iar din slavă Dumnzeu știu că ne va asculta
Și în marea-i îndurare ne va binecuvânta!

Vulcan-08-04-2021
Mary