Motto: „I-am pedepsit, le-am întărit brațele…” Osea 7:15, a

Pedeapsa Ta mi-a sfărâmat armura
Din lemn şi lut cu paie îndoit,
Mi-a măturat aluatul rău şi zgura
Şi m-a lăsat din nou neprihănit.

În teascul Tău simțeam ce-i apăsarea,
N-avea durerea leac, nici căpătâi;
Îmi luneca prin oase încercarea
Și mă mușcau toți şerpii de călcâi.

Târziu, m-a luat în brațe biruința –
Nici s-o privesc în ochi nu îndrăzneam;
Mă scufundase-n mine pocăința
Şi se simțea, din cer, cum răsăream.

Veneau pe culme îngerii să sape
Un loc de cinste în livada Ta,
Eram din nou copacul dintre ape,
Iar Tu erai demult deasupra mea.

De-atunci mă-ncred într-Unul Dumnezeu
Şi n-am alți ochi spre lume de privit;
Smerit la bine şi salvat la greu,
Prin voia Ta, mi-i brațul întărit.