La Tine am găsit odihnă,
Doar lângă Tine scump Isus,
Izvorul plin de har mă face,
Mereu ca să privesc în sus.

Când obosesc pe drumul vieții,
Popas la poala crucii fac,
Și gura mea când nu se-aude,
Tu inima mi-auzi când tac.

La Tine am gasit putere,
Când obosit eu căutam,
Un loc ca să m-așez o clipă,
În clipa când puteri n-aveam.

La Tine am găsit odihnă,
Când vuietul de vânt pornit,
El mă ducea în lumea-n care,
Sunt lupte ce m-au obosit.

M-ai îmbrăcat în arme sfinte,
Ca eu să lupt neâncetat,
Și arma sfânt-a biruinței,
Iubirea Ta... în dar mi-ai dat.

Să fiu ostaș în oastea care,
Eu așezat de mâna Ta,
Am fost când m-ai chemat pe nume,
Ca eu să lupt, lupta cea grea.

La Tine am găsit odihnă,
În neputință aplecat,
Când eu eram pe drumul vieții,
Dar Tu nicicând nu m-ai lăsat.

Mi-ai dăruit acele clipe,
În care noi mereu stăteam,
De vorbă... dar erau acele,
În care eu mă odihneam.

Mă-ncurajai cu mângâiere,
Mă alinai cu glasul blând,
Când obosit pe-această cale,
Odihnă căutam plângând.

E vremea cea de har în care,
La Tine pot eu să găsesc,
Acele clipe de-alinare,
În care să mă odihnesc.

Mai lasă ușa azi deschisă,
Atunci când te voi căuta,
Să te găseasc-a mea ființă,
Odihna-i doar în casa Ta.