Grădinarul astăzi strigă, Cel care a biruit,
Sus pe Golgota pe cruce, către-al Său popor iubit,
Prin cuvântul ce se-aude, azi îți cere aplecare,
Ca să simți cum El lucrează, pe deplin cu îndurare.

Vrea să fac-o curățire, azi cu untdelemnul sfânt,
Ca să simți o mângâiere, tu popor de legământ,
Bucurie vrea să lase, ca să știi câtă valoare,
Ai în ochii Celui care, astăzi face o schimbare.

A văzut El cât de tare, peste tine a batut,
Vântul, dar și-acele valuri ce-au izbit... și-a mai văzut,
Cum o grea amărăciune, inimile-a biruit,
Ura, chear și deznădejdea, cum ele s-au cuibărit.

Dar mai strigă Grădinarul, că de veghe El a stat,
Unul ca să nu se piardă, dintre cei ce i-a chemat,
Vrea spărturile să dreagă, să nu fie-o crăpătură,
Pe unde azi suflă vântul, peste-acest popor cu ură.

Dragostea de tine-i mare, și azi Grădinarul vine,
Ooo... poporule, coboară... Grădinarul pentru tine,
Vasul tău să îl repare, ca în orice clătinare,
Să nu curgă untdelemnul, ce-i lăsat cu îndurare.

Vrea să fac-o legătură, inimile să unească,
Care s-au răcit pe cale, cel rău vrând să nimicească,
Unitatea și iubirea, care Domnul a lăsat,
Dar El astăzi cu putere, planul l-a împiedicat.

Vrea să lase azi o nouă, bunatate și tărie,
Și strigarilor lumină, să-nalțe cu bucurie,
Steagul alb de biruință, ca poporul prin credință,
Azi să vadă împlinirea, facută-n făgăduință.

Pentru-a tale stăruințe, gemete dar și suspine,
Grădinarul cu putere, vine porți ca să dărâme,
Ve-ți vedea cu ochii voștri, cum El legături sfârâmă,
Orice plan din întuneric, prin cuvânt El îl dărâmă.

Rămâi plin de mulțumire, tu poporule-aplecat,
Astăzi a lăsat izvorul, ca tu să fii adăpat,
Cu-o putere care-i noua, El ar vrea să te-ntarească,
Dintr-o Stânca din izvorul, ce-a-nceput să izvorască.