Astăzi pe pământ se-arată,
Vremea ce vestit-a fost,
Se aude glasul care,
El îi cheamă l-adăpost,
Pe acei ce cu răbdare,
Ei așteaptă ne-ncetat,
Clipa revenirii Sale,
Celuia ce a răbdat,
Suferința grea pe cruce,
Când în chinuri a murit,
Pentru-ntreaga omenire,
Ca un Miel fiind jertfit.

Se aude-acea chemare,
Ultima ce poate fi,
Se aude-ntruna vestea,
Că-n curând va reveni,
Ca vegherea să ne fie,
Vie... trează ea mereu,
În vremea de curățire,
Chear de este mult prea greu,
Chear de se arată drumul,
El de ceaț-acoperit,
După ceață poate este,
Cel al drumului sfârșit.

Se arată răsăritul,
Ce-i de mulți el așteptat,
Se arată după norii,
Ce pământu-a-nconjurat,
Ne vestește că îndată,
Toate-aici se vor sfârși,
Și pe străzile de aur,
În curând noi vom păși,
Cu al nostru Domn de mână,
Vom rămâne-n veșnicii,
Căci suntem aleși de Tatăl,
Să rămânem veșnic vii.

Știm că astăzi nu mai este,
Multă vreme pe pământ,
Se deschide ceru-ndată,
Să coboare Cel ce-i sfânt,
Să își ia Mireas-aleasă,
Să o ducă sus în cer,
Când aici jos vor rămâne,
Pe pământ acei ce pier,
Într-un chin și plâns amarnic,
Ce nu se va termina,
El va fi o veșnicie,
Care nu-i în slava Sa.

Știm că suntem mai aproape,
De-acea clip-a întâlnirii,
Cu Acel ce-a fost și este,
Împăratul mântuirii,
Timpul astăzi ne arată,
Că El vine în curând,
Glasul Lui se-aude-n toate,
Cum răsună pe pământ,
Luptele sunt mult mai grele,
A-nceput și prigonirea,
Celor ce fără-prihană,
Ei așteaptă mântuirea.

Totul astăzi ne arată,
Că se-apropie sfârșitul,
Lacrimilor de tristețe,
Căci apare răsăritul,
Clipelor de fericire,
Ce nu se vor termina,
Căci sunt ele ne-ncetate,
Sus în cer în slava Sa,
Unde vom uita de toate,
Pe pământ ce-am îndurat,
Când îi vom cânta cu toții,
Veșnicului Împărat.