Prăbușit în rugăciune,
Mâinile-mi ridic ușor,
Căci de Cel ce-mi dă putere,
Mie-mi este-atât de dor.

Mă întind dup-a Sa poală,
Eu de ea ca să m-ating,
Când furtuna cu putere,
Se arată... și-o înving.

Căci atingerea de Domnul,
Izbăvire este-n toate,
Orice luptă se pornește,
Să o biruie El poate.

Prăbușit ridic privirea,
Printre nori ca să gasesc,
Drumul ce mă duce-acasă,
Lângă Domnul meu ceresc.

Caut o lumină care,
Calea pe care-am pornit,
Să îmi fie luminată,
Să ajung în infinit.

Doar lumina ce coboară,
Printre nori din Dumnezeu,
Poate să mă ducă-n locul,
Spre care alerg mereu.

Prăbușit îmi înalț glasul,
Strig în ajutor să-mi vină,
Cel ce-i dragoste curată,
Al meu suflet când suspină.

Căci iubirea Lui întruna,
Îmi aduce alinare,
Când îl strig, și-l chem pe Domn-n,
Rugaciuni în disperare.

Este ea nemărginită,
Și eu vreau ca-n viața mea,
Ea să fie-n orice clipă,
Dragostea și mila Sa.

Prăbușit la poala crucii,
Las povara vieții mele,
Caut liniștea și pacea-n,
Clipele ce-mi sunt prea grele.

Doar acolo-a mea ființă-,
'Ntodeauna a găsit,
Acea clipă de odihnă,
Care mult eu mi-am dorit.

Doar acolo, jos la cruce,
Adapost ființa mea,
A găsit atunci când lupta,
Ooo... a fost atât de grea.

Voi rămâne-ntotdeauna,
Lângă Cel ce este sfânt,
Drumul greu și suferința,
Se vor termina-n curând.

Îl aștept cu nerăbdare,
Lângă cruce, căci aș vrea,
Ca în zi de sărbătoare,
Eu să fiu mireasa Sa.

Să mă-nalț din prăbușire,
Către locul unde eu,
Voi fi pentru-o veșnicie,
Cu-al meu Tată... Dumnezeu.