Pentru Domnul niciodată, și nimic nu este greu,
Poate marea s-o despartă, și mai poate Domnul meu,
Într-o clipă ca să mute, munții... din nou să răsară,
Soarele ca să-ți aducă, zi de zi doar primăvară.

Dar... El este-acela care, îți cunoaște viața ta,
Știe ziua cea de mâine, cum va fi când v-apărea,
El mereu te pregătește, ca să fii tu pregătit,
Orice-ți face, te-ntărește, ca să nu fii prăbușit.

De va bate mâine vântul, azi te scutură puțin,
Ca să cadă uscăciunea, să fii verde, să fii plin,
De puteri... când te va bate, o bătaie grea de vânt,
Să nu smulgă rădăcina, întărită de Cel sfânt.

De va apărea furtuna, nu vei fi-n ea biruit,
Suferința ce-ai gustat-o, este cea ce te-a-ntărit,
Oricât ea ar fi de mare, ție-n ea nu-ți va fi greu,
Învățat să rabzi furtuna, tu ai fost de Dumnezeu.

De apare încercarea, El in ea a ta rabdare,
Cu iubire-o prelucrează, să rămâi tu în picioare,
Biruința îți aduce, vasul când este curat,
Căci așa lucrează Domnul, El lucrează minunat.

Să nu-ți fie ție teamă, orice-n cale-ai întâlni,
Încercarea și furtuna, ele te vor curați, vântul frunza cea uscată, de pe tine-o va lua,
Valul haina ta pătată, vine pentru-a o spăla.

Pentru Domnul niciodată și nimic nu este greu,
El din toate te ridică, căci El este Dumnezeu,
Și în viața ta întruna, face numai voia Sa,
Ca s-ajungi un vas de cinste... mereu te va prelucra.

Te va prelucra cu milă, căci așa e Domnul meu,
Care-i și al tău creștine, și iubind sufletul tău,
Îl va trece-n astă viață, printr-un timp de curățire,
Vrea să fii curat ca neaua, moștenind o nemurire.