Oriunde m-ar purta azi drumul vieții,
Eu singur niciodată nu voi fi
Cu mine e iubirea Celui veșnic,
Cu ea în toate eu voi birui.

De-ar fi ca să mă ducă prin cuptoare,
Pe drum spre viață când eu voi păși,
Iubirea este cea care va stinge,
Cuptoarele ce-n față vor ieși.

Dar dacă el m-ar duce și sub norul,
Ce pare uneori fără sfârșit,
Iubirea îmi șoptește... tu mai rabdă,
Căci după nor se-arat-un răsărit".

Nici valul nu mă sperie vre-o dată,
Prin el iubind mereu eu trec ușor,
Iubirea azi mă ține în picioare,
Mereu mi-aduce un plăcut fior.

Iubirea uneori ea îmi aduce,
O pace care nu o înțeleg,
Dar uneori mă face ca întruna,
Eu lacrimile-amare să le șterg.

Mi-aduce numai zâmbete pe față,
Dar și al ei suspin eu l-am gustat,
Iubirea uneori e-atât de dulce,
Dar uneori este pelin curat.

Dar nici acel amar n-o poate stinge,
Caci e aprinsă ea-n inima mea,
De cineva care este Iubire,
Iubirea ce mereu o voi purta.

E cea care mi-a dat un rost în viață,
Chear dacă ea mă face ca să plâng,
Eu vreau s-o am mereu... mai vreau să crească,
Cât voi trăi... în inimă și-n gând.