Ooo... tu soare, și tu lună,
Ce cu mine stați mereu,
Stelelor ce stați pe ceruri,
Și-ascultați azi glasul meu,
Dați-vă voi la o parte,
Să ajungă până sus,
Glasul meu ce strigă astăzi,
Către marele-Mpărat Isus.

Și voi nori ce stați pe ceruri,
Care toți v-ați adunat,
Printre voi azi se strecoară,
Glasul meu cutremurat,
De o gălăgie mare,
Ce se-aude pe pământ,
Care vrea să îmi oprească,
Al meu glas, dar și-al meu gând.

Și voi ploi din nori ce cadeți,
În zadar voi încercați,
Pe-al meu glas ce strigă astăzi,
În ascuns să-l înecați,
În zadar vreți să îl stingeți,
Voi nicicând nu ve-ți putea,
Căci el strigă cu putere,
E-auzit în slava Sa.

Tu văzduhule ce astăzi,
Al meu glas mereu oprești,
Când trimiți săgeți spre mine,
Ziduri când mereu zidește,
Să se-ntoarcă-nspre pământul,
De pe care am strigat,
Tu oprește-ți tulburarea,
Căci e-un glas ce-i ascultat.

Chear de azi e-n lupte grele,
Glasul meu ce strig-acum,
De nu are el putere... . ,
Are Domnul meu Cel bun,
Ce-mi ascultă și tacerea,
Glasul din durerea mea,
Și a inimii strigare,
El e Cel ce-o v-asculta.