Ascultă Dumnezeu cum inima îmi plânge,
Cum lanțul greu Isuse, în lacăt el o strânge,
Cum șoaptele se-adună, ooo... doamne-n jurul ei,
Coboară-te Stăpâne, pe brațul Tău s-o ei.

Ascultă Dumnezeu, cum strigă glasul meu,
Care răsună Tată, când mâna celui rău,
El numai răni îmi lasă, în inimă-n adânc,
În inima în care, îți înălța un cânt.

Ascultă Dumnezeu, cum teama îmi vorbește,
Ființa mea Isuse, mereu o chinuiește,
I-arată focul veșnic, în gândul ei mereu,
Spunându-mi că eu Doamne, nu-s fiu de Dumnezeu.

Ooo... Doamne Tu ascultă, un geamăt ce se stinge,
Suspinul care astăzi, și el Isuse plânge,
El a ajuns în locul, de mulți necunoscut,
Acolo cine-ajunge, ajunge un pierdut.

Dar și de-aici el Doamne, te strig-al meu suspin,
Din gura morții crunte, ce nu are alin,
Dă-mi stropul de putere, ca să mai strige-odată,
Ființa ce-n adâncuri, ea este scufundată.

Ooo... Tată Cel puternic, Cel Atotștiutor,
Azi simt fiorul care, el nu este fior,
El este-atât de rece, și astăzi m-a cuprins,
Înghețul din adâncuri, mă vrea să fiu învins.

Coboară-te Tu Doamne, coboară-te preasfinte,
Și poruncește astăzi, din cerurile sfinte,
Să fie lanțul Tată, el astăzi dezlegat,
Căci vreau să fiu eu liber, să fiu eliberat.