Ooo... iubirea mea Isus,
Multe lacrimi mi-au adus,
Clipele ce le trăiesc,
După nori când azi privesc,
Care Doamne au ajuns,
Peste viața mea s-au pus,
Și aruncă înspre mine,
Luptele care sunt pline,
De suspin, de chin și jale,
Ce mă țin azi jos în vale.

Ooo... Tu dulce mângâiere,
Astăzi Doamne-a mea putere,
A fugit de lânga mine,
Căci puterile străine,
Ele Doamne m-au zdrobit,
Până când m-au obosit,
M-au lăsat să fiu învins,
La pământ să stau întins,
Să nu văd eu vre-o lumină,
Sau vre-o zi ce-i mai senină.

Ooo... iubirea mea aleasă,
Vino... du-mă Tu acasă,
Inima-n mine se zbate,
Între viață și-ntre moarte,
Între ură și iubire,
Pace sau nefericire,
Tulburată e mereu,
Luptă Doamne azi din greu,
Să se piardă nu ar vrea,
Vrea-n Împărăția Ta.

Ooo... Tu alinare sfântă,
Inima astăzi îți cântă,
În dureri vrea alinare,
Peste ea ca să coboare,
Când e Doamne framântată,
De o vreme-ntunecată,
De un vânt care o bate,
De săgeata ce-o străbate,
De-o furtună nemiloasă,
Doamne toate o apasă! ! !

Ooo... Tu biruință vie,
Scoate-mă azi din pustie,
Scoate-mă Tu la lumină,
Cu puterea Ta divină,
Tu ridică-mă-n picioare,
Du-mă Doamne la izvoare,
Eu să beau din apa vie,
Sufletul ca viu să-mi fie,
Căci se-neacă, el se stinge,
Azi în lacrimi ce-s de sânge.

Dă-mi Isuse-a Ta putere,
Alinare... mângâiere,
Când în lupte lupt cu greu,
Cu acel văzduh ce-i rău,
Când coboar-a mea ființă,
În adânc... și-a mea dorință,
E purtată ea de vânt,
Prin furtuni atunci când plâng,
Eu te rog atunci să vii,
Lângă mine să rămâi.