Nu mi-a fost ușoară calea, nici acu nu mi-e ușor,
Dar eu urc pe dealul crucii, cu speranță și mult dor.

Cu speranța că în ziua, când pe culme voi ajunge,
Eu la pieptul Celui veșnic, voi opri... și doar voi plânge.

Dar va fi plâns de iubire, și de fericire mare,
C-am ajuns eu sus pe culme-n acea zi de sărbătoare.

Va fi plânsul ce în viață, avea gustul de pelin,
Dar atunci... va fi de miere, căci va fi cu mult alin.

Nu mi-a fost ușoară viața, nici acu nu-mi este ea,
Dar o trec s-ajung acasă, unde eu voi rămânea.

Trec prin anii plini de jale, anii grei de suferință,
Dar întruna de acasă, crește-n mine o dorință.

Trec prin zilele rămase, ce-mi aduc dureri... suspin,
Și în zi, și-n ceas din noapte, când aud... "așteaptă... vin".

Și în clipele tăcerii, acel glas l-aud mereu,
Ce îmi dă mie-o putere, să-l aștept pe Domnul meu.

Nu mi-a fost ușoară lupta, când avânt eu mi-am luat,
Înspre ceruri dintr-o lume, ce-i murdară de păcat.

Dintr-o lume care astăzi, ea creștinu-l prigonește,
Neștiind că pe el Domnul, zi și noapte îl păzește.

Nu mi-a fost și nici nu-mi este, zborul meu ușor acum,
E oprit de nori, de ploaie, pe al vieții mele drum.

Dar eu sper... că vine ziua, când eu nu voi mai zbura,
Căci se va sfârși el zborul, sus în cer... în slava Sa.

Unde voi uita de toate, ce au fost pe-acest pământ,
Voi uita de greul care, l-am simțit spre cerul sfânt.

Nu voi ști cât de amară, mi-a fost calea-n viața mea,
Când pe străzile-aurite, cu Isus mă voi plimba.

Nu mi-a fost, și nici nu-mi este, azi a mea călătorie,
Una care e ușoară, dar mă duce-n veșnicie.

Voi rabdă cu-acea putere, ce-am primit-o eu de sus,
Ca să duc ce am în viață, pe-acest drum ce am de dus.