Ooo... Isuse-a mea putere,
Tu în lupte-mi ești mereu,
Tu ești dulcea mângâiere,
Când amar e gustul meu,
De atâta suferință,
Ce în viață am gustat,
Pe-acest drum care mă duce,
El în locul ce-am visat.

Doamne ești a mea tărie,
Chear în vremi de slabiciune,
Glasul Tău în strâmtorare,
Îl aud cum el pe nume,
Printre nori mă strigă-ntruna,
Ca spre cer eu să privesc,
Orice luptă-n strâmtorare,
Doar cu El o biruiesc.

Tu îmi ești acea iubire,
Ce fiori ea mi-a adus,
Și un zâmbet când în viață,
Crucea grea aveam de dus,
Dar și-atunci când întristarea,
Apărea în viața mea,
Inima de o iubire,
În ascuns ardea... zâmbea.

Tu îmi ești și mângâiere,
Când în viața plâng cu dor,
Mă alini cu ea întruna,
Când coboară prin fior,
Prin fiorul ce mă leagă,
Doamne astăzi el de Tine,
Prin el simt a Ta prezeță,
Când lupt cu puteri străine.

Tu îmi ești ace-alinare,
Ce mereu ea a venit,
Când strigam în disperare,
L-a Ta cruce prăbușit,
Când răpus eram de clipa,
Care ea ma prăbușea,
Și în zi, dar și în noapte,
Lupta când era mai grea.

Ooo... Isuse-mi ești putere,
Și iubire, și-alinare,
Tu îmi ești și-acea tărie,
Ce hotar nicicând nu are,
Toate sunt nemărginite,
Căci iubești nemărginit,
Am văzut a Ta iubire,
Când pe cruce te-ai jertfit.