Nu îți șterge-a tale lacrimi, tu acel ce plângi mereu,
Lasă-le ca să le strângă, în burduf... El... Dumnezeu,
Când îți este aplecat-a ta privire-nspre pământ,
Nu descuraja ci cheamă-l, pe Acel ce este sfânt.

El e Cel ce te aude, și îți vine-n ajutor,
Îți va da în dar El aripi, ca să-ți ei avânt în zbor,
Înspre cerurile sfinte, căci te-așteaptă El mereu,
Cel ce-ți dă ție putere, căci tu ești un fiu al Său.

Când ești obosit pe cale, cere îndurarea Sa,
Tulburarea când apare, Domnul viu se v-a-ndura,
Dumnezeu este iubire, este Cel ce te iubește,
Sufletul și-a ta ființă, nicicând nu o părăsește.

Tu încrede-te în Domnul, clipe grele când apar,
De te-ncrezi... credința trece-n orice vreme-orice hotar,
Ție ea întotdeauna, biruință-ți va aduce,
Și lumina Celui veșnic, când te afli la răscruce.

Nu fi trist pe-această cale, căci te-așteaptă fericirea,
În curând tu vei cunoaște, ooo... creștine nemurirea,
Mai ridică-te odată, chiar de ești astăzi căzut,
Nu ești părăsit de Domnul, te iubește-atât de mult.

N-asculta acele șoapte, care urlă din adânc,
Ce-ți aduc doar frământare, tulburare-n al tău gând,
Tu trimite-l lângă Domnul, doar acolo va găsi,
Liniștea și pacea care, de cel rău îl va păzi.

Mâinile ce-ți șterg obrajii, tu ridică-le în sus,
Cel ce fața îți va șterge, este-un Împărat... Isus,
Stai cu ele ridicate, cere sângele Lui sfânt,
Doar cu-o mică picătură, să îți spele al tău gând.

Tu în El să-ți pui nădejdea, ea mereu să fie vie,
Domnu-ți este călăuză, și prin văi... și prin pustie,
Nu descuraja vre-o dată, Domnul slavei azi îți spune,
"Ești al Meu... iar Eu sunt Tatăl, Cel ce te-am chemat pe nume".